Cartea de Povești a Izvorului Alb – Capitolul 2

Ca în fiecare an, sătenii din Izvorul Alb așteptau cu multă nerăbdare venirea verii, vremea cositului și a făcutului de fân. Din păcate, într-o noapte de iunie, s-au trezit înconjurați de torenți sălbatici și de vuietul pârâului care, spumegând, ieșise din albie; în goana lui nebună a luat cu el podețele care i-au stat în cale și a distrus drumul, izolând satul. Și-au ridicat toți cu disperare, dar și cu nădejde, ochii și mâinile împreunate spre cer; s-au rugat și au ascultat cu smerenie și speranță clopotul și toaca tânguindu-le durerea și promițând parcă să oprească cascada dezlănțuită.

Ploaia părea veșnică și sătenii istoviți de așteptare. Într-o buna zi, Dochia și-a scuturat cojocul plin de apă și a întâmpinat soarele pe un cer senin. La fel au făcut și cosașii: și-au ascuțit coasele și le-au îndemnat să taie iarba înaltă, dornică să-și găsească odihna. Au cosit, au întors fânul, l-au adunat și clădit cu pricepere și sudoare în arșița neiertătoare. Au trudit ore lungi dar au fost mulțumiți că au căpătat răgazul să-și adune roadele pentru iarnă; clăi înalte dornice parcă să sărute mâna domnului.

Sătencele au plivit și săpat straturile de legume și flori și s-au uitat cu multă bucurie la recolta lor două săptămâni mai târziu; dovlecei rotofei, ardeiași vârcolaci, ceapa la întrecere cu usturoiul, fasolea răsfățată pe araci și florile dansând în culoare și prospețime.

De copil am fost impresionată de reziliență sătenilor de-a răspunde parcă cu mai multă energie, voința și dragoste la chemarea vieții după o încercare grea. Mă plec adânc în fața voastră, oameni de ispravă!

La peste 80 de ani, truda lor de zile este răsplătită cu o claie semeață, prezența micilor viețuitoare și gânguritul rândunelelor.

Ardeiașii și dovlecuții veseli

Explozie de frumusețe și culoare în curțile gospodarilor

Mihaela Stan-Bălănescu