Cartea de Povești a Izvorului Alb – Capitolul 5

Un vis șters de vreme devine realitate prin participarea activa a Fundației Izvorul Alb încomunitatea din Baicu.

Noiembrie a adus în casa Loricăi Țăranu multă bucurie; ea este ultimul locuitor din Baicu, satul Izvorul Alb, branșat la conducta de apă.

Am cunoscut-o pe Lorica cu câțiva ani în urmă și îmi amintesc cu multă plăcere de timpul petrecut împreună; mi-a stârnit aceleași sentimente pe care le-am trăit citind poveștile lui Creangă.

Lorica are un dar al povestitului și un umor atât de autentice; deși muncea din greu la smulsul unor urzici uriașe, îmi relata despre viața ei plină de greutăți cu candoare și împăcare interioară deplină.

Lupta cu o urzică încăpățânată a făcut-o să zică cu năduf, “ Da ce crezi tu că te pui cu mine? Îți vin eu acuș de hac că sunt forțoasă ca Hercule”. Atât de spontană și hazlie a fost că ne-am pus amândouă pe râs; de atunci, de fiecare dată când se poticnește, se încurajează cu eroul legendar.

Mă bucur din toată inima că a primit așa un dar minunat: apă curentă în casă. I-a fost răsplătită munca grea, ajutorul dat ori de câte ori i s-a cerut, dârzenia și demnitatea care i-au fost mereu alături în viața ei atât de încercată.

Lorica, fii mereu tu, cu zâmbetul și glumele pe buze care aduc celor din jur un strop de bunătate, așa cum mi-ai adus mie în lupta cu urzicile uriașe, zi în care m-ai făcut să mă simt și eu un adevărat Hercule chiar dacă numai în față unei urzici.

Fundația mulțumește primăriei orașului Bicaz pentru promptitudinea cu care a eliberat avizul de branșare și interesul constant arătat pentru efectuarea ei.

Felicitări Fundației Izvorul Alb pentru la realizarea acestui proiect; deși trăim cu toții timpuri extrem de grele, membrii noștri rămân activi și gata de acțiune.

Mihaela-Paula Stan-Bălănescu
Noiembrie 2020