Fundația Izvorul Alb împreună cu Asociația Green Ties au dat startul în perioada 13-15 august festivalului WATER FEST Izvorul Alb – Ceahlău. Prima zi de festival a avut loc pe Baicu în satul Izvorul Alb și a pornit cu o dezbatere ce a avut în prim plan soluțiile constructive pentru externalitățile negative cauzate de neutilizarea sustenabilă și la realul potențial al Lacului Izvorul Muntelui.

 Toți participanții la dezbatere au avut posibilitatea de a-și aduce aportul și de a-și exprima intențiile și viziunea asupra stării de fapt, într-o dezbatere cu toți actorii implicați în corecta gestionare a dezvoltării durabile și sustenabile ale comunităților și mediului de pe malul lacului. Printre instituțiile prezente s-au numărat instituțiile primarilor din UAT-urile adiacente lacului, reprezentanți ai Apelor Române, ai AJVPS Neamt, mediul non-guvernamental și antreprenorial, precum și comunitatea locală, totul sub atenta acitivitate de moderare a campionului Ivan Patzaichin și a echipei Rowmania. Decizia în unanimitate indică către oportunitatea creionării unui raport pentru un follow-up instituțional cu toți cei prezenți având drept rezultat final adresarea carențelor legislative existente.

“Suntem convinși că astfel am contribuit la deschiderea dialogului și a identificării de soluții constructive având pentru prima dată puncte de vedere instituționale independente, pentru a readuce Lacul Izvorul Muntelui în rândul apelor curate și bine întreținute, cu potențial turistic, spre bunăstarea și viața sănătoasă a comunităților. Sprijinul pe care dragul nostru prieten Ivan Patzaichin, alături de echipa, sa l-a oferit evenimentului prin prezența sa, prin intervențiile constante la nivel de guvern, dar și prin moderarea discuțiilor este dovada faptului că nu suntem singuri în aceste demersuri insistente.”, a declarat George Sărluceanu din partea Asociației Green Ties.

“Acest eveniment a fost de asemenea o nouă ocazie pentru Fundația Izvorul ALB de a le mulțumi celor mai activi membri din comunitate pentru timp, muncă și implicare în proiectele fundației dedicate comunității locale. Noi, Fundația Izvorul ALB, vom continua plini de speranță să sprijinim comunitatea locală prin participarea la toate întâlnirile și evenimentele legate de acest subiect, filtrând cu atenție și alte idei ale altor oameni, comunități și societăți mai experimentate și atrăgând constant atenția în continuare asupra nevoilor comunităților din jurul Lacului Izvorul Muntelui, de a avea o viață mai bună în Uniunea Europeană, în secolul XXI al mileniului III. Dorim totodată să tragem încă un semnal de alarmă cu privire la situația tristă a satului românesc al cărui suflet a plecat în străinătate sau alte zone cu mai multe oportunități. Vrem de asemenea să atragem atenția cu privire la drumul din Bicaz către Izvorul Alb, un drum anevoios, forestier, care nu permite salvărilor să ajungă în timp util la bătrânii satului. Vă invităm să susțineți petiția Vrem drum până la Izvorul Alb de pe site-ul fundației https://izvorulalb.org/.” a conchis Dan A. Pașcău din partea Fundației Izvorul Alb.

Reamintim că intențiile Fundației Izvorul Alb se înscriu în liniile de susținere promovate cu multă inimă atât pe plan local cât și național, în mod constant și susținut asupra următoarelor probleme:

1. Gradul ridicat de îmbătrânire și depopulare din zona Moldovei precum și în comunitățile locale
2. Degradarea și lipsa de minimă infrastructură rutieră
3. Lipsa de asistență medicală, apă curentă și gaz în zone izolate

#PrezențiPentruViitor #waterfest #fundatiaizvorulalb #asociatiagreenties #implicareafacediferența

Și așa a început povestea: Ivan Patzaichin, cunoscutul campion de canotaj, poposește împreună cu echipele lui, Rowmania și Canotca, la Izvorul Alb, pe 13 august, pentru a participa la Water Fest, un festival de voie bună şi aer curat la poalele muntelui Ceahlău care este la a treia sa ediție. “Asociația Ivan Patzaichin, cu inițiativa ei, Mila 23, are obiectivul de a sprijini dezvoltarea locală din Delta Dunării și din alte regiuni naturale din România, prin protejarea biodiversității culturale şi naturale a zonelor cu ape din România, promovarea patrimoniului hidrografic românesc, readucerea în actualitate a tradițiilor românești, promovarea profilului cultural și natural ale Deltei Dunării și încurajarea unui stil de viață sănătos.”

Au poposit întâi la biserica din pădure, un locaș de rugăciune tihnit și pregătit pentru oaspeți cu pâine și sare. A doua zi, a avut loc o întrunirea cu toți primarii din localitățile de pe marginea lacului și reprezentanții instituțiilor cu atribuții în gestionarea apelor și a mediului, moment în care domnul Ivan Patzachin și Fundația Izvorul Alb și-au exprimat îngrijorarea față de situația în care se afla aceste locuri minunate dar și speranța că, odată readuse pe harta națională, lucrurile se vor schimba în bine și vor lupta împreuna să-și păstreze bogăția strămoșească.

Mesajul a fost simplu, și, sperăm, prin intermediul mass mediei să-l transmitem pretutindeni: cel mai mic efort zilnic de a vedea, conserva și iubi natura cu frumusețile ei dăruite nouă va clădi o comunitate mai puternica, mai diversificată care va întinde mâna generației următoare să-i urmeze la cârmă. Să nu uităm niciodată, că preamăritul domn, Ștefan cel Mare, a poposit cândva la Izvorul Alb și a sorbit din tihna și frumusețea acestui plai.

Haideți, oameni buni și vrednici, să-l facem unul de neuitat!

Mihaela Stan-Bălănescu

Ploaia părea veșnică și sătenii istoviți de așteptare. Într-o buna zi, Dochia și-a scuturat cojocul plin de apă și a întâmpinat soarele pe un cer senin. La fel au făcut și cosașii: și-au ascuțit coasele și le-au îndemnat să taie iarba înaltă, dornică să-și găsească odihna. Au cosit, au întors fânul, l-au adunat și clădit cu pricepere și sudoare în arșița neiertătoare. Au trudit ore lungi dar au fost mulțumiți că au căpătat răgazul să-și adune roadele pentru iarnă; clăi înalte dornice parcă să sărute mâna domnului.

Sătencele au plivit și săpat straturile de legume și flori și s-au uitat cu multă bucurie la recolta lor două săptămâni mai târziu; dovlecei rotofei, ardeiași vârcolaci, ceapa la întrecere cu usturoiul, fasolea răsfățată pe araci și florile dansând în culoare și prospețime.

De copil am fost impresionată de reziliență sătenilor de-a răspunde parcă cu mai multă energie, voința și dragoste la chemarea vieții după o încercare grea. Mă plec adânc în fața voastră, oameni de ispravă!

La peste 80 de ani, truda lor de zile este răsplătită cu o claie semeață, prezența micilor viețuitoare și gânguritul rândunelelor.

Ardeiașii și dovlecuții veseli

Explozie de frumusețe și culoare în curțile gospodarilor

Mihaela Stan-Bălănescu

Duminica răspundeau la chemarea tainică a clopotului și-și îndreptau pașii spre biserica ridicată de moșii lor, spre altarul și stranele cioplite în lemn de cireș. Toaca răsuna până la Dochia, stareța Ceahlăului. Îi pomeneau cu smerenie pe cei plecați și apoi, cu pas sprinten, se adunau în inima satului la horă cu scripcarul și țambalagiul.

Tihna le-a fost tulburată de vestea că li se va smulge de sub picioare avuția strămoșească; locul satului avea să fie luat de lacul de acumulare Bicaz. Cuvintele sunt prea sărace să spună durerea și neputința pe care au simțit-o cu mic și mare sătenii. Li s-a dat un timp limitat să-și strămute locuințele; o mica parte au ales sa plece și s-au stabilit tot în județul Neamț, unde și astăzi sunt numiți “ Strămutații”; majoritatea au ales să-și ridice case în susul pârâului.

Biserica și cimitirul au fost primele strămutate sub straja Dochiei. Au bătut săptămâni în șir clopotul și toaca; satul vechi plângea conducându-și strămoșii spre noul lăcaș. Pot înțelege nemăsurata durere a satenilor; eu însămi am fost o călătoare peste mări și țări dar întotdeauna m-am despărțit cu o durere sfâșietoare de plaiurile natale.

Așa s-a clădit noul sat care s-a întins pe ambele maluri ale Izvorului Alb, pe dealuri și prin păduri ascunzând parcă tainele strămoșilor de ziua de mâine. Anii au trecut și puțini sunt cei rămași care, cu lacrimi în ochi și hohot de jale în gât, își aduc aminte cum le-a fost acoperită istoria de apa ucigătoare care țâșnea victorioasa prin zăgazurile noului baraj; mare sărbătoare pentru arhitecți, constructori și guvernanți, zi de doliu pentru izvorani.

Au trudit, au clădit, au trăit, au murit în noua vatră și au sperat ca urmașii lor să le audă chemarea, doina și dorința de a nu lăsa satul lor sa piară așa cum s-a mai întâmplat odinioară.

Ascultați, dragii mei călători, chemarea străbună!

Mihaela Stan Bălănescu

   Bistrița susurând prin luncă

   Plutașii destoinici

   Strămutatul strămoșilor

   Zi de doliu în Izvorul Alb: inaugurarea barajului de la Bicaz

Istoria satului vechi este cioplită în piatră albastră – albastru tradițional al Izvorului Alb – și își va duce veșnicia peste ani

   Noile lăcașe

   Să nu uităm niciodată să aducem omagiu strămoșiilor pentru multă lor osteneala și credință